Servicii complete de educație!
Reședință a județului cu același nume, Galați este singura localitate din România decorată cu Crucea de Război Franceză, respectiv Italiană, după rezistența eroică a românilor din oraș împotriva bolșevicilor și-a Puterilor Centrale deopotrivă. Conform ultimului recensământ (2002), numără în jur de 300 de mii de locuitori și se află în apropiere de frontiera cu Republica Moldova și Ucraina.
Orașul Galați are o istorie încărcată și datorită faptului că este plasat pe Dunăre, o importantă arteră comercial-fluvială europeană. Viața economică s-a dezvoltat în jurul Șantierului Naval, Portului Fluvial, în jurul Combinatului Siderurgic și a Portului Mineralier, embleme ale industriei românești pentru decenii și unul dintre cele mai mari centre economice din România.
Situat pe malul stâng al Dunării, la confluența râurilor Siret și Prut, lângă Lacul Brateș, Galați, orașul binecuvântat de Dunăre, este centrul experienței vizitatorilor, cu istorie, muzee, evenimente, restaurante, artă și cultură.
Orașul Galați are o istorie încărcată și datorită faptului că este plasat pe Dunăre, cea mai importantă arteră comercial-fluvială europeană, Canalul Dunăre–Main–Rin. Viața economică s-a dezvoltat în jurul Șantierului Naval, Portului Fluvial, în jurul Combinatului Siderurgic și a Portului Mineralier. Fiind plasat pe Dunăre, cea mai importantă arteră comercial-fluvială europeană, orașul a cunoscut o dezvoltare remarcabilă datorită Șantierului Naval, Portului Fluvial, Combinatului și Portului mineralier.
Înfiinţată în anul 1981, Şcoala Generală nr. 43 era singura şcoală din cartierul Micro 20, aşezată în partea de sud – vest a oraşului Galaţi.
Primul director al Şcolii Generale nr. 43 a fost Gavrilă Mihai- profesor de biologie şi, în acelaşi timp, primul care a predat această disciplină în şcoală.
„Încăpăţânându-se să existe”, de-a lungul celor 32 ani – număraţi nu în funcţie de 1 ianuarie, ci de 15 septembrie – şcoala şi-a schimbat de mai multe ori denumirea oficială.
Sub denumirea ei actuală, Școala Gimnazială ,,Dan Barbilian”, cu o echipă managerială de excepţie, condusă cu pricepere de director
– profesor Neamţu Violeta îşi propune să rămână pentru totdeauna ŞCOALA CARE NU TAIE ELANUL şi să furnizeze educaţia de calitate specifică unei unităţi de învăţământ, aspecte evidențiate inclusiv în MISIUNEA și VIZIUNEA școlii.
Munca asiduă a cadrelor s-a concretizat, de-a lungul timpului, în rezultate deosebite la olimpiadele şcolare, unde elevii şcolii au obţinut numeroase menţiuni şi premii, într-un mare număr de absolvenţi ai şcolii noastre care au reuşit la licee de renume din Galaţi (C.N.V.A., C.N.M.K., C.N. AL. I. Cuza, C.N C.NEGRI etc.), care au urmat şi urmează cursurile universitare, în ţară şi străinătate, devenind profesori, ingineri, medici, jurişti, cercetători ştiinţifici etc.
Cadrele didactice din şcoala noastră s-au remarcat nu numai în munca la catedră, ci şi în activitatea extraşcolară, prin publicarea de lucrări şi articole de specialitate, prin participarea la realizarea şi desfăşurarea diverselor proiecte, prin îndrumarea unor formaţii artistice şi în activitatea sportivă, domeniu în care echipa de handbal fete a fost campioană naţională în anul 1977 şi vice-campioană în anul 1998-coordonată de profesor Popescu Victor.
Prioritar pentru şcoala noastră este asigurarea calităţii serviciilor educaţionale, având în vedere, asigurarea standardelor de performanţă europene şi îşi propune să dezvolte parteneriat cu comunitatea locală, un mediu favorabil învăţării, bazat pe valorile morale pozitive, în care fiecare individ să beneficieze de şansa dezvoltării sale ca persoană şi personalitate.
Patronii Spirituali ai Scolii Gimnaziale „Dan Barbilian sunt ,,Sfintii Imparati Constantin si mama sa, Elena”- pe care Biserica Ortodoxă îi praznuieste în fiecare an pe 21 mai. În perioada 16-21 mai , se desfăşoară activităţi în cadrul „Săptămânii Porţilor Deschise”.
În prezent procesul instructiv-educativ la clasele de primar şi gimnaziu, se desfăşoară cu un număr de 652 elevi, organizaţi în două ture.
În privinţa bazei materiale, unitatea şcolară dispune de 15 săli de clasă, cabinet de asistenţă prihopedagogică, 3 laboratoare (fizică-chimie, biologie-AeL, informatică ), sală de gimnastică, teren de sport, pe care urmează să se construiască o clădire – extindere cu 10 săli de clasă și o sală de sport cu dotări la standarde europene, bibliotecă, cabinet medical.
Şcoala noastră dispune din punct de vedere informatic, de o dotare tehncă bună, toate sălile de clasă si laboratoarele sunt dotate cu videoproiectoare, asigurându-se o calitate superioară procesului de învăţământ.
Şcoala mai dispune şi de o linie de amplificare(staţie radio) care permite transmiterea de informaţii, muzică, ştiri pe toate holurile şcolii.
Periodic, se realizează igienizări şi reparaţii curente de menţinere la un standard ridicat calitativ şi funcţional aceste incinte.
Personalul didactic auxiliar asigură bunul mers al activităţilor din şcoală.
Şcoala este dotată cu sistem de supravegere şi monitorizare video , dispune de personal de îngrijire şi pază , elevilor fiindu-le asigurate condiţiile optime de igienă şi securitate.
Ion Barbu (pseudonimul lui Dan Barbilian)
19 martie 1895 – 11 august 1961
Poet și matematician român, Ion Barbu (pseudonimul lui Dan Barbilian) s-a născut în Câmpulung Muscel, România pe data de 19 martie 1895 și a decedat pe data de 11 august 1961 în București. Dan Barbilian, cunoscut sub acest nume ca și matematician, a fost fiul judecătorului Constantin Barbillian (care și-a latinizat numele de familie inițial „Barbu”) și al Smarandei, născută Șoiculescu.
Talentul său matematic se manifestă încă din timpul liceului, elevul Barbilian publicând remarcabile contribuții în revista Gazeta matematică fără a lăsa deoparte pasiunea pentru poezie. Între anii 1914–1921 studiază matematica la Facultatea de Științe din București, exceptând perioada în care își satisface serviciul militar în timpul Primului Război Mondial.
Cariera sa în matematică a continuat cu susținerea tezei de doctorat în 1929 și cu participarea la diferite conferințe internaționale de matematică, dintre care amintim Congresele Internaționale de Matematică la Hamburg (1936), Göttingen și Viena (1938), Oslo (1936), Praga (1934).
Încă din 1919, Dan Barbilian începe colaborarea la revista literară Sburătorul, adoptând, la sugestia lui Eugen Lovinescu, ca pseudonim numele bunicului său, Ion Barbu. În timpul liceului îl cunoaște pe viitorul critic literar Tudor Vianu, de care va fi legat prin una din cele mai lungi și mai frumoase prietenii literare. Participant la avangarda artistică românească, dar și un afiliat al gândirismului, Ion Barbu a fost unul dintre cei mai importanți poeți români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc. Despre opera lui Ion Barbu, Tudor Vianu spunea că:
Cititorul care străbate paginile volumului Joc secund, nu trebuie să uite niciodată că se găsește în fața unui poet matematician. Chiar o simplă inventariere a vocabularului său arată cât datorește Ion Barbu astronomiei, mecanicii sau geometriei. (…) Viziunea matematicianului este atât de puțin conexată cu activitatea simțurilor, atât de liberă de contingențele care întinerează funcțiunea lor, încât lumea care i se relevează este resimțită de el ca pură. Pe de altă parte, față de lumea experienței, aceea a matematicei este a doua lume, o suprastructură ideală. Într-un asemenea univers ideal dorește să se situeze viziunea lui Ion Barbu și acesta este înțelesul expresiei joc secund, care intitulează volumul său.
Dublat de matematician și de modul lui de a gândi în spiritul abstract al matematicii s-a impus în planul reprezentărilor poetice, Ion Barbu însuși afirmând:
Ca și în geometrie, înțeleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existență … Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, așa că, rămânând poet, n-am părăsit niciodată domeniul divin al geometriei.